19 definiții pentru învălmășire
ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦
Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. –
Cf. [de-a]
valma și
vălmășag. ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri,
s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. –
V. învălmăși. ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc,
vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦
Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. –
Cf. [de-a]
valma și
vălmășag. ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri,
s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. –
V. învălmăși. ÎNVĂLMĂȘÍ, învălmășesc,
vb. IV.
1. Tranz. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊
Refl. Fig. Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361.
2. Refl. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă:
vălmășí (PISCUPESCU, O. 1)
vb. IV.
ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri,
s. f. Acțiunea de
a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. (
Fig., atestat în forma vălmășire) O necurmată a minții vălmășire. NEGRUZZI, S. II 210. – Variantă:
vălmășíre s. f. VĂLMĂȘÍ vb. IV
v. învălmăși. VĂLMĂȘÍRE s. f. v. învălmășire. învălmășí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. învălmășésc,
imperf. 3
sg. învălmășeá;
conj. prez. 3 să învălmășeáscă
învălmășíre s. f.,
g.-d. art. învălmășírii;
pl. învălmășíri
învălmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășésc, imperf. 3 sg. învălmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învălmășeáscă învălmășíre s. f., g.-d. art. învălmășírii; pl. învălmășíri ÎNVĂLMĂȘÍ vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întâmplare.) A ÎNVĂLMĂȘÍ ~ésc tranz. A face să se învălmășească. /în + vălmășag A SE ÎNVĂLMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmășag învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. [V. valmeș].
învălmășésc v. tr. (d. de-a valma). Amestec, pun în dezordine. V. refl. Mă amestec: toată lumea se învălmășea în pĭață. Fig. Mă încurc, mă zăpăcesc: se învălmășea în vorbă. – Și
vălm-. V.
învrășulesc. vălmășeală, -ésc, V.
învălm-. ÎNVĂLMĂȘI vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întîmplare.) învălmășire dex online | sinonim
învălmășire definitie
Intrare: învălmăși
vălmăși conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
învălmăși conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv
Intrare: învălmășire
învălmășire substantiv feminin
vălmășire substantiv feminin