Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 799284:

întâmplà v. a se petrece, a verii în cursul timpului: s’a întâmplat o nenorocire. [Lat. *TEMPLARE din TEMPLUM, formă colaterală cu TEMPUS, timp].

întâmplare dex online | sinonim

întâmplare definitie