ÎNTROLOCÁRE s. f. (Regional) Acțiunea de a se întroloca și rezultatul ei; împreunare, întrunire, întîlnire. Găsind pe frate-său la locul de întrolocare, se îmbrățișară. ISPIRESCU, L. 224. – Variantă: întrulocáre (ODOBESCU, S. II 534) s. f.