ÎNADÍNS adv. Cu un anumit scop, anume, intenționat; dinadins. I se părea că învățătorul exagerează înadins ca să-i arate lui cît se interesează de soarta tuturor. REBREANU, R. I 102. Se oprește îndată, de teamă să nu-și aprindă paie în cap din partea bătrînului, și schimbă vorba înadins. SP. POPESCU, M. G. 25. ◊ (Adjectival, neobișnuit) A fost din parte-i și o înadinsă cercare de a constrînge. ODOBESCU, S. I 250. – Formă gramaticală: (adjectival, f.) înadinsă. - Variantă: într-adíns (SBIERA, P. 212) adv.