ÎNSETÁ, însetez, vb. I. Intranz. A-i fi (sau a i se face) cuiva sete, a suferi de sete, a avea dorința de a bea. Sînt tot una călător, De cu seară pînă-n zori. Nu flămînzesc, Nu însetez, Dar tot una mă oftez (Ceasornicul). GOROVEI, C. 70.