ÎNROURÁT, -Ă, înrourați, -te, adj. Acoperit de rouă, umezit de rouă. Adîncurile înrourate ale codrilor se deșteptară într-un ecou prelung și jalnic; vuietul aleargă din poieni în poieni, clocotind. SADOVEANU, O. I 63. Iubirea lui e ca o floare cu petalele înrourate. CAMIL PETRESCU, T. II 101. Pe cîmpia-nrourată Dintr-al zilei revărsat Aduna frumoasa fată Rouă-n galbene ulcioare. COȘBUC, P. II 82. ◊ Fig. Înc-o trăsătură pe aceeași urmă, ceva mai adîncă, și rana apăru înrourată de sînge. MIRONESCU, S. A. 35.