ÎNHĂITÁ, înhăitez, vb. I. Refl. A se întovărăși cu unul sau cu mai mulți inși în vederea săvîrșirii în comun a unor acțiuni (de obicei rele). Cînd s-a întors de-acolo s-a înhăitat cu alții. SADOVEANU, P. M. 70. Nu umbla prin mahalale Înhăitat cu haimanale. TEODORESCU, P. P. 338. – Pronunțat: -hăi-.