ÎNGĂIMÁT, -Ă, îngăimați, -te, adj. (Despre vorbe, fraze) Nedeslușit, neclar, confuz, bolborosit; nehotărît, nesigur. Vorbe îngăimate. ◊ (Adverbial) Oamenii l-au întrebat multe lucruri, iar cantonierul le-a răspuns îngăimat, cu vorbe rupte și cu ochii duși. POPA, V. 112. Eu îi fac podul. Moșneagul atunci zise îngăimat: D-apoi, ai să-l poți face, dragul tatei? CREANGĂ, P. 79. – Pronunțat: -găi-.