îngắĭm (vechĭ, ĭar azĭ nord) și îngî́ĭm, (Mold. sud, Munt.) saŭ -éz, a -á. v. tr. (cp. cu îngîn). Încurc, fac perplex (Vechî́): împrejurarea asta te îngăĭmează. Articulez cuvinte neînțelese. (Iron.): a îngîĭmat ceva, dar n’am înțeles. Vechĭ. Trăgănez: a îngăĭma lucrurile. V. refl. Vechĭ. Mă încurc, devin perplex. Mă încurc, perd timpu cu. – Vechĭ: îngaĭmă, să îngaĭme.