ÎNGROZÍRE, (rar) îngroziri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei. 1. Groază, spaimă. Se arată-n preajma mea Trei năluci îmbrobodite... Le privesc fără-ngrozire Și ascult a lor vorbire. MACEDONSKI, O. I 133. Mario! poți tu să-ți închipuiești un asemenea chin, fără să plîngi... de îngrozire? EMINESCU, N. 73. 2. (Învechit) Amenințare. Laude și îngroziri de astea am mai auzit. NEGRUZZI, S. I 172.