Definiția cu ID-ul 678201:
înfÃr È™i
-éz, a
-á v. tr. (d. fir. V.
răsfir). Cos prost. Ornez o haÄnă cu fir. V. intr. ÃŽncep a apărea (cîte un fir), mijesc: mustaÈ›a Ã®Ä Ã®nfira. – ÃŽn nord (ca v. intr.) È™i a
înfera, înfÄera, pop.
înhera, (pin confuziune cu a înfiera d. fÄer).
înfierare dex online | sinonim
înfierare definitie