Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 997955:
ÎNDESTULĂTOR adj. 1. destul, suficient, (reg.) bugăt. (Provizii ~.) 2. mulțumitor, satisfăcător, suficient. (O cantitate ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
îndestulător dex online | sinonim
îndestulător definitie
