încăpeà v. 1. a ținea în sine, a coprinde: mult încape în butia asta; 2. a fi loc de ajuns, a intra în ceva; p’acolo nu încăpeau doi inși; fig. nu încape îndoeală, vorbă; 3. a ajunge rău: pe ce mâini a încăput! [Lat. CAPERE, a prinde (luat intransitiv cu sensul de a pătrunde)].