ÎNCÂRLIGÁ, încârlíg, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.

ÎNCÂRLIGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încârliga. – V. încârliga.

ÎNCÂRLIGÁ, încârlíg, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face ca un cârlig, a (se) îndoi, a (se) încovoia. ♦ A (se) încolăci. – În + cârlig.

ÎNCÂRLIGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încârliga. – V. încârliga.

ÎNCÎRLIGÁ, încîrlíg, vb. I. Refl. A se încovoia, a se îndoi, a se strîmba (ca un cîrlig). Mă trimitea la cîmp, de mă încîrligam subt osînda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. Ca și cum l-ar fi mușcat de inimă o viperă, s-a încîrligat și s-a făcut negru la obraz. id. ib. 120. ◊ Tranz. Mi-am încîrligat degetele. ♦ A se încolăci. (Tranz.) Își încîrligă coada de o spiță. CARAGIALE, S. 55.

ÎNCÎRLIGÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încîrliga; încovoiere, îndoire (în forma unui cîrlig); încolăcire.

încârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 încârlígă

încârligáre s. f., g.-d. art. încârligắrii

încârligá vb., ind. prez. 1 sg. încârlíg, 3 sg. și pl. încârlígă

încârligáre s. f., g.-d. art. încârligării

ÎNCÂRLIGÁ vb. 1. v. încovriga. 2. v. încolăci.

ÎNCÂRLIGÁRE s. v. încovrigare.

A ÎNCÂRLIGÁ încârlíg tranz. A face să se încârlige. /în + cârlig

încîrlíg, a -á v. tr. Fac în formă de cîrlig: un băț încîrligat, cînele-șĭ încîrligase coada. V. refl. Mă gheboșesc, mă zgrebulesc. – Ca part., și cîrligat. În Ban. încîrlogesc.

ÎNCÎRLIGA vb. 1. a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.) a (se) încîrjoia. (Cîinele și-a ~ coada.) 2. a (se) ghemui, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)

ÎNCÎRLIGARE s. încolăcire, încovoiere, încovrigare, îndoire. (~ cozii unui cîine.)

încârligá, vb. tranz, refl. – A (se) încreți, a (se) încovoia, a (se) cârlionța. – Din în- + cârlig (cf. bg. karlik) (DEX, MDA).