Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«nc├órligare

├ÄNC├éRLIG├ü, ├«nc├órl├şg, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Pop.) A (se) face ca un c├órlig, a (se) ├«ndoi, a (se) ├«ncovoia. ÔÖŽ A (se) ├«ncol─âci. ÔÇô ├Än + c├órlig.
├ÄNC├éRLIG├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nc├órliga. ÔÇô V. ├«nc├órliga.
├ÄNC├éRLIG├ü, ├«nc├órl├şg, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face ca un c├órlig, a (se) ├«ndoi, a (se) ├«ncovoia. ÔÖŽ A (se) ├«ncol─âci. ÔÇô ├Än + c├órlig.
├ÄNC├éRLIG├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nc├órliga. ÔÇô V. ├«nc├órliga.
├ÄNC├ÄRLIG├ü, ├«nc├«rl├şg, vb. I. Refl. A se ├«ncovoia, a se ├«ndoi, a se str├«mba (ca un c├«rlig). M─â trimitea la c├«mp, de m─â ├«nc├«rligam subt os├«nda muncii. SADOVEANU, P. M. 67. Ca ╚Öi cum l-ar fi mu╚Öcat de inim─â o viper─â, s-a ├«nc├«rligat ╚Öi s-a f─âcut negru la obraz. id. ib. 120. ÔŚŐ Tranz. Mi-am ├«nc├«rligat degetele. ÔÖŽ A se ├«ncol─âci. (Tranz.) ├Ä╚Öi ├«nc├«rlig─â coada de o spi╚Ť─â. CARAGIALE, S. 55.
├ÄNC├ÄRLIG├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nc├«rliga; ├«ncovoiere, ├«ndoire (├«n forma unui c├«rlig); ├«ncol─âcire.
├«nc├órlig├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«nc├órl├şg─â
încârligáre s. f., g.-d. art. încârligắrii
├«nc├órlig├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nc├órl├şg, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nc├órl├şg─â
încârligáre s. f., g.-d. art. încârligării
ÎNCÂRLIGÁ vb. 1. v. încovriga. 2. v. încolăci.
ÎNCÂRLIGÁRE s. v. încovrigare.
A ├ÄNC├éRLIG├ü ├«nc├órl├şg tranz. A face s─â se ├«nc├órlige. /├«n + c├órlig
├«nc├«rl├şg, a -├í v. tr. Fac ├«n form─â de c├«rlig: un b─â╚Ť ├«nc├«rligat, c├«nele-╚Ö─ş ├«nc├«rligase coada. V. refl. M─â ghebo╚Öesc, m─â zgrebulesc. ÔÇô Ca part., ╚Öi c├«rligat. ├Än Ban. ├«nc├«rlogesc.
ÎNCÎRLIGA vb. 1. a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.) a (se) încîrjoia. (Cîinele și-a ~ coada.) 2. a (se) ghemui, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)
ÎNCÎRLIGARE s. încolăcire, încovoiere, încovrigare, îndoire. (~ cozii unui cîine.)
├«nc├órlig├í, vb. tranz, refl. ÔÇô A (se) ├«ncre╚Ťi, a (se) ├«ncovoia, a (se) c├órlion╚Ťa. ÔÇô Din ├«n- + c├órlig (cf. bg. karlik) (DEX, MDA).

încârligare dex online | sinonim

încârligare definitie

Intrare: încârliga
încârliga verb grupa I conjugarea I
Intrare: încârligare
încârligare substantiv feminin