ÍNCOT s. n. v. încot.

Î́NCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: íncot s. n.] – Et. nec.

ÍNCOT s. n. v. încot.

Î́NCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: íncot s. n.] – Et. nec.

Î́NCOT, încote, s. n. Chicot. Nici noaptea să nu mă pot odihni de încotele voastre? CREANGĂ, A. 40.

íncot v. î́ncot

î́ncot/íncot (reg.) s. n., pl. î́ncote/íncote

íncot s. n., pl. íncote

î́ncot/íncot s. n., pl. î́ncote/íncote

ÎNCOT s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit.

incot n. Mold. sbeguire: nici noaptea nu mă pot odihni de incotele voastre CR. [V. inc].

íncot și î́ncot n., pl. e (vsl. enkotŭ [Bărb. Ind. 251]. V. inc, hinc, hihot). Nord. Hihot.

încot s. v. CHICOT. CHICOTEALĂ. CHICOTIRE. CHICOTIT.