Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«ncot

├ŹNCOT s. n. v. ├«ncot.
├Ä╠üNCOT, ├«ncote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: ├şncot s. n.] ÔÇô Et. nec.
├ŹNCOT s. n. v. ├«ncot.
├Ä╠üNCOT, ├«ncote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: ├şncot s. n.] ÔÇô Et. nec.
Î́NCOT, încote, s. n. Chicot. Nici noaptea să nu mă pot odihni de încotele voastre? CREANGĂ, A. 40.
├şncot v. ├«╠üncot
├«╠üncot/├şncot (reg.) s. n., pl. ├«╠üncote/├şncote
├şncot s. n., pl. ├şncote
├«╠üncot/├şncot s. n., pl. ├«╠üncote/├şncote
ÎNCOT s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit.
incot n. Mold. sbeguire: nici noaptea nu m─â pot odihni de incotele voastre CR. [V. inc].
├şncot ╚Öi ├«╠üncot n., pl. e (vsl. enkot┼ş [B─ârb. Ind. 251]. V. inc, hinc, hihot). Nord. Hihot.
încot s. v. CHICOT. CHICOTEALĂ. CHICOTIRE. CHICOTIT.

încot dex online | sinonim

încot definitie

Intrare: încot
incot substantiv neutru
încot