încópc, a -á v. tr. (d. copcă). Prind în copcĭ: el îșĭ încópcă haĭna. – Se zice și încopcésc: îmĭ încopcesc (îmĭ prind ca în copcĭ) mînile supt ceafă (Vlah. Rom. Pit. 26).