Definiția cu ID-ul 677784:
1) încónjur (vest) și
încúnjur (est) n., pl. urĭ (d. înconjor). Ocol, mergere saŭ stare în prejur: a face înconjuru lumiĭ.
Fără înconjur, de-a dreptu, pe față: a vorbi fără înconjur.
înconjurare dex online | sinonim
înconjurare definitie