încolțésc v. intr. (d. colț). Scot germinele, răsar: sămînța, sîmburele a încolțit. Fig. Răsar, mă produc: în inima luĭ încolțise dorința de a pleca. V. tr. Mușc puțin, múrsec: lupu încolțise oaĭa. Fig. Strîmtorez, atac puțin cu armele saŭ cu vorba: dușmaniĭ ne încolțise.