înciribá, vb. tranz. – A încuiba, a-și face cuib, a așeza în cuib: „Plânsuri de cu sară, / Duceți-vă-n târg la oi! / Acolo vă așezați, / Acolo vă înciribați, / La copilaș pace-i dați” (Antologie 1980: 257). – În- + cirip (formă onomatopeică) + -a.