ÎNCHIRCÍT, -Ă, închirciți, -te, adj. Chircit. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. ◊ Fig. Și... iarăși orașul vechi cu stradele strîmte, cu casele închircite, cu streșinile mucegăite. EMINESCU, N. 78. – Variante: (regional) închiercít, -ă (MARIAN, O. I 409), împiercít, -ă (SBIERA, P. 50) adj.