ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ.

ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa.

*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză

*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri

ÎMPĂMÂNTÁ, împământéz, vb. I. Tranz. (Electr.) A conecta un circuit electric la pământ (punct al cărui potențial se consideră egal cu zero). (pref. în- + pământ + suf. -a)