Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru împământare

ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ.
ÎMPĂMÂNTÁRE, împământări, s. f. Acțiunea de a împământa și rezultatul ei. – V. împământa.
*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză
*împământáre s. f., g.-d. art. împământắrii; pl. împământắri
ÎMPĂMÂNTÁ, împământéz, vb. I. Tranz. (Electr.) A conecta un circuit electric la pământ (punct al cărui potențial se consideră egal cu zero). (pref. în- + pământ + suf. -a)

împământare dex online | sinonim

împământare definitie

Intrare: împământa
împământa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: împământare
împământare substantiv feminin