ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.

ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.

ÎMPÂCLÍ, împâclesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se acoperi cu pâclă, a căpăta un aspect tulbure; a-și pierde claritatea. – În + pâclă.

ÎMPÂCLÍT, -Ă, împâcliți, -te, adj. Acoperit cu pâclă; întunecat, mohorât. – V. împâcli.

ÎMPÎCLÍ, împîclesc, vb. IV. Refl. A căpăta un aspect tulbure (ca și cum ar fi acoperit de pîclă), a-și pierde claritatea, a deveni tulbure. (Fig.) În doi ani, treptat, amintirile din satul de naștere și de copilărie s-au împîclit. C. PETRESCU, A. 318.

ÎMPÎCLÍT, -Ă, împîcliți, -te, adj. Acoperit cu pîclă, întunecat; mohorît. Observă neclintirea din fața Anei, ochii cu lucirea împîclită. C. PETRESCU, C. V. 360. Nu s-a priceput... să potolească vîntul cu vihor ce se lăsase pe Dunăre, la aceeași împîclită și viforoasă Rahovă. ODOBESCU, S. III 608.

!împâclí (a se ~) (rar) (-pâ-cli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se împâcléște, imperf. 3 sg. se împâcleá; conj. prez. 3 să se împâcleáscă

împâclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împâclésc, imperf. 3 sg. împâcleá; conj. prez. 3 sg. și pl. împâcleáscă

A ÎMPÂCLÍ ~ésc tranz. A face să se împâclească. /în + pâclă

A SE ÎMPÂCLÍ pers. 3 se ~éște intranz. rar A se acoperi cu pâclă; a-și pierde claritatea. /în + pâclă

împâclit a. tare întunecat (Od.). [V. pâclă].

împîclésc v. tr. (d. pîclă). Umplu de pîclă, întunec tare. V. refl. Ceru s’a împîclit.