împlinésc v. tr. (d. plin. V. plinesc). Umplu, întregesc, completez: a’mplini baniĭ care maĭ lipseaŭ. Ajung la un termin, am deplin, realizez, îndeplinesc (aniĭ de etate orĭ de serviciŭ, rolu pe care-l aveam ș. a.). A o împlini cu cineva, cu ceva, a o sfîrși răŭ, a o păți: bețivu a’mplinit-o cu chefurile. Fac întocmaĭ, îndeplinesc, satisfac, execut: a’mplini o promisiune, o condițiune, un ordin. Execut, percep biru (îl încasez) orĭ pun sechestru: perceptoru l-a’mplinit. V. refl. Devin deplin: s’a’mplinit timpu de serviciu. Ți s’a’mplinit, hoțule, ți s’a’nfundat, aĭ pățit-o!