ÎMBÎCSÍ, îmbîcsesc, vb. IV. Tranz. A umple (un spațiu) înghesuind lucrurile în el; a îndesa, a ticsi, a înțesa. Nămeții, și, printre ei, pîrtiile făcute cu lopata îmbîcseau și mai mult curtea caselor. ARDELEANU, D. 294.