î m. Un sunet între i și u, ca’n rîdic, amîndoĭ, față de ridic, amundoĭ. Îl aŭ și Francejiĭ și Portughejiĭ, dar nu-l scriŭ (pg. chavena, ceașcă, pron. șávînî). Noĭ îl avem și’n cuv. latine, și’n cuv. străine (V. hîră, satîr). Litera î s’a dezvoltat din î cirilic (§ 62).