ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (Învechit și regional) 1. Gard improvizat la cîmp, ca adăpost; perdea. Ambele vînători de care avem aci a vorbi sînt coprinse în două cadre pătrate, închipuind țarcuri îngrădite cu tar aci, de care stau atîrnate zăveze ori perdele, spre a încinge tot ocolul unde se petrece vînătoarea. ODOBESCU, S. III 109. Covor care se pune pe perete, scoarță. (Atestat în forma zaveză) Pereții sînt acoperiți cu zaveze și împodobiți jur împrejur cu fel de fel de case. SLAVICI, N. I 96. – Variante: zavéză, zăvádă (la CADE) s. f.