ZĂLUZÍ, zăluzesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Regional) A deveni zălud, a se sminti, a se țicni, a-și pierde mințile, a înnebuni. Atîta s-o speriat el de rău, că a fost mai să-și sară din minte, a fost mai să zăluzească. La TDRG. Se zăluzise de minte. ȘEZ. XVIII 198.