zăletésc v. intr. (sîrb. za-lètjeti, a zbura greșit, a zbura dincolo, a te despărți zburînd. V. răzlețesc). Olt. Mă despart de grămadă, rămîn rătăcit pe undeva: acest flăcăŭ a zăletit (a rămas neînsurat), nu știŭ cum a zăletit acest lucru în pod. Zăletit, speriat, leșinat. V. zăstesc.