Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 938521:

ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. (La sg. cu valoare de pi. sau, mai ales, la pl.) îngrăditură făcută din vergele de oțel (mai rar de lemn), servind ca apărătoare la ferestre, uși sau porți; gratie. De prea puține ori a pătruns soarele- prin ferestruicile cu zăbrele de lemn. SADOVEANU, O. VI 511. O temniță adîncă îmi e locuință: Prin dese, prin negre zăbrele de fier O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. ALEXANDRESCU, M. 39. Pe zăbrea m-am uitat, mamă. PĂSCULESCU, L. P. 54. ◊ Fig. Printre zăbrelele degetelor groase se distingea bine jocul ochilor. SAHIA, N. 72. 2. Fiecare dintre barele de lemn sau de oțel ale unui gard sau ale unui grilaj. V. ostreț. De acolo, de peste zăbrelele gardului, am privit întiia oară, cu mirare, în curte, la fetița cu șorțul roșu care se juca în praf. C. PETRESCU, S. 64. Se vede pe ici și pe colea o împrejmuire de zăbrele și de stofe atîrnate, formînd o arenă cu două porți. ODOBESCU, S. III 110. Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele. TEODORESCU, P. P. 321. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete.

Zăbleală dex online | sinonim

Zăbleală definitie