ZVÎRÎÍ, zvîrîi, vb. IV. Intranz. (Despre zborul păsărilor și despre obiecte care trec repede prin aer) A produce un sunet șuierător; a zbîrnîi, a vîjîi. Cum înnopta și încetau focurile, pasărea zvîrîia din aripi, către vrun izvor. CAMILAR, N. I 395.