zvîrlúgă și (Munt. și) vîrlúgă f., pl. ĭ (d. zvîrl, adică „vioĭ, violent, ager”. Cp. și cu sîrb. vrljika, prăjină). Un pește mic și vioĭ (cobitis taenia). A sări ca zvîrluga, a fi foarte ager în mișcărĭ. Fig. Copil saŭ om vioĭ: ce zvîrlugă!