zvîcnésc v. intr. (din *zvîcnesc, d. vsl. zvenknonti, a hui; sîrb. zveknuti, a răsuna). Bat tare, (vorbind de inimă și artere): îĭ zvîcneaŭ tîmplele de durere, de furie. O zbughesc (Rar). – Și zvî́cîĭ (Rar). V. palpit.