zavélcă sf vz zăvelcă

SUFLECÁ, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Lat. *subfollicare.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zăvélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă, zevélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

SUFLECÁ, súflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

SUFLECÁ, súflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci, a răsfrînge mînecile sau poalele unui obiect de îmbrăcăminte (pentru a se feri de apă sau a fi mai liber în mișcări); a sumete. Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. ◊ (Rar, prin analogie) Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. ◊ Refl. (Despre persoane care își sumet mînecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. – Variante: (regional) suflicá (ȘEZ. III 5), sufulcá (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293) vb. I.

SUFLICÁ vb. I v. sufleca.

SUFULCÁ vb. I v. sufleca.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare din cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă la țară ca fustă. V. fotă. Le ieși înainte, împreună cu soția lui, o femeie durdulie îmbrăcată cu ie și zăvelcă, dar cu maramă de mătase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. De-a lungul prispelor atîrnă... cămăși înflorite, scurteici și zăvelci cusute cu fluturi. VLAHUȚĂ, R. P. 64. – Variante: (regional) zevélcă (MACEDONSKI, O. I 10), zivélcă (MAT. FOLK. 442), zuvélcă (ib. 314, TEODORESCU, P. P. 334), zavélcă s. f.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate. [Var.: zavélcă, zovélcă, zivélcă, zuvélcă s. f.] – Comp. bg. zavivka.

ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.

suflecá (a ~) (su-fle-) vb., ind. prez. 3 súflecă

zăvélcă (pop.) s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

suflecá vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. súflec, 3 sg. și pl. súflecă; conj. prez. 3 sg. și pl. súflece

zăvélcă s. f., g.-d. art. zăvélcii; pl. zăvélci

SUFLECÁ vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mânecile cămășii.)

ZĂVÉLCĂ s. v. catrință, fotă.

A sufleca ≠ a desufleca

suflecá (-c, át), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. – Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt., Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incertă. Der. admisă în general din lat. *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” < fǒllis (Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Pușcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic și prezintă dificultăți fonetice, cf. înfulica. – Der. din lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivită semantic, cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienței fl < pl. Var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arăta că acest schimb este modern, și datorat negreșit unei analogii, la fel cum ultimele var. indică clar o contaminare cu zavelcă „fotă”, v. aici (Giuglea, LL, II, 54, derivă suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei și Cantemir cu sensul de „a înjosi, a supune”, care se potrivește cu ideea de „a sufleca”, cf. sumete „a sufleca” față de sp. someter. După Iordan, ZRPh., XVII, 717 (cf. REW 8432), din lat. suffulcῑre.

zavélcă (-ci), s. f. – Șorț popular. – Var. zăvelcă, zevelcă, zuvelcă, suvelcă. Origine incertă. Din sl. zaviti „a înfășura” (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. După Conev 84, din bg. zavijalka. În Olt. și Trans.

ZĂVÉLCĂ, zăvélci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)

A SUFLECÁ súflec tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. su-fle-] /<lat. suffolicare

A SE SUFLECÁ mă súflec intranz. (despre persoane) A-și sufleca marginile îmbrăcămintei. /<lat. suffolicare

ZĂVÉLCĂ ~ci f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare (în dungi sau brodate), purtate la țară, în loc de fustă. /cf. bulg. zavivka

suflecà v. a ridica îndoind: a-și sufleca mânecile. [Și sufulcà: dintr’un lat. *SUFFOLLICARE, a face asemenea unei foale].

zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].

zevelcă f. V. zavelcă.

súflec și (Mold. sud) súplic, a -ecá v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, a pleca dedesupt. V. plec, plic). îndoi marginea mîniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ ca să evit murdărirea: cu mînicile suflecate (GrN. 299). – Part. și suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) și suvulcat. Și zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V. sumet.

sufúlc, V. suflec.

zavélcă, ză- și zu- f., pl. ĭ (bg. zavivka, învălitoare, d. zavivam, învălesc, învălătucesc; vsl. za-viti, a învălătuci). Vest. Prestelcă, pestelcă brodată, fota din ainte. V. vîlnic.

zăvélcă, V. zavelcă.

zuvélc v. tr. V. sufulc.

zuvélcă f. V. zavelcă.

SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.)

zăvelcă s. v. CATRINȚĂ. FOTĂ.