Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

51 defini╚Ťii pentru zuvelc─â

zav├ęlc─â sf vz z─âvelc─â
SUFLEC├ü, suflec, vb. I. Tranz. A ├«ndoi, a r─âsuci ├«n sus marginile unui obiect de ├«mbr─âc─âminte, de obicei m├ónecile sau poalele (pentru a le feri de ap─â sau pentru a fi mai liber ├«n mi╚Öc─âri); a sumete. ÔŚŐ Refl. Se suflec─â la m├óneci. ÔÇô Lat. *subfollicare.
ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
Z─éV├ëLC─é, z─âvelci, s. f. Fiecare dintre cele dou─â fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poart─â una ├«n fa╚Ť─â ╚Öi alta ├«n spate, ca fust─â. [Var.: z─âv├ęlc─â, zov├ęlc─â, ziv├ęlc─â, zuv├ęlc─â, zev├ęlc─â s. f.] ÔÇô Cf. bg. zavivka.
ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
SUFLEC├ü, s├║flec, vb. I. Tranz. A ├«ndoi, a r─âsuci ├«n sus marginile unui obiect de ├«mbr─âc─âminte, de obicei m├ónecile sau poalele (pentru a le feri de ap─â sau pentru a fi mai liber ├«n mi╚Öc─âri); a sumete. ÔŚŐ Refl. Se suflec─â la m├óneci. ÔÇô Din lat. *subfollicare.
ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
Z─éV├ëLC─é, z─âvelci, s. f. Fiecare dintre cele dou─â fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poart─â una ├«n fa╚Ť─â ╚Öi alta ├«n spate, ca fust─â. [Var.: zav├ęlc─â, zev├ęlc─â, ziv├ęlc─â, zov├ęlc─â, zuv├ęlc─â s. f.] ÔÇô Cf. bg. zavivka.
ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
SUFLEC├ü, s├║flec, vb. I. Tranz. A ├«ndoi, a r─âsuci, a r─âsfr├«nge m├«necile sau poalele unui obiect de ├«mbr─âc─âminte (pentru a se feri de ap─â sau a fi mai liber ├«n mi╚Öc─âri); a sumete. ├Ä╚Öi suflec─â tata m├«necele, ├«ncepe s─â taie copacii de la r─âd─âcin─â. STANCU, D. 142. ├Ä╚Öi suflec─â m├«necele, a╚Ť├«╚Ť─â focul ╚Öi s-apuc─â de f─âcut bucate. CREANG─é, P. 29. ÔŚŐ (Rar, prin analogie) Altu-╚Öi suflec─â mustea╚Ťa pentru rum├«na-i vecin─â. CONTEMPORANUL, v 428. ÔŚŐ Refl. (Despre persoane care ├«╚Öi sumet m├«necile) C├«nd se ├«n─âl╚Ťa zvonul cel mare al ie╚Öirii roiului, se sufleca, ├«╚Öi v├«ra m├«nile ╚Öi obrazul ├«n ap─â rece ╚Öi d─âdea fuga dup─â roini╚Ť─â. SADOVEANU, P. M. 50. ÔÇô Variante: (regional) suflic├í (╚śEZ. III 5), sufulc├í (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293) vb. I.
SUFLICÁ vb. I v. sufleca.
SUFULCÁ vb. I v. sufleca.
ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
Z─éV├ëLC─é, z─âvelci, s. f. Fiecare din cele dou─â fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poart─â la ╚Ťar─â ca fust─â. V. fot─â. Le ie╚Öi ├«nainte, ├«mpreun─â cu so╚Ťia lui, o femeie durdulie ├«mbr─âcat─â cu ie ╚Öi z─âvelc─â, dar cu maram─â de m─âtase. CAMIL PETRESCU, O. II 176. De-a lungul prispelor at├«rn─â... c─âm─â╚Öi ├«nflorite, scurteici ╚Öi z─âvelci cusute cu fluturi. VLAHU╚Ü─é, R. P. 64. ÔÇô Variante: (regional) zev├ęlc─â (MACEDONSKI, O. I 10), ziv├ęlc─â (MAT. FOLK. 442), zuv├ęlc─â (ib. 314, TEODORESCU, P. P. 334), zav├ęlc─â s. f.
ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZAVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
Z─éV├ëLC─é, z─âvelci, s. f. Fiecare dintre cele dou─â fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poart─â una ├«n fa╚Ť─â ╚Öi alta ├«n spate. [Var.: zav├ęlc─â, zov├ęlc─â, ziv├ęlc─â, zuv├ęlc─â s. f.] ÔÇô Comp. bg. zavivka.
ZEVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZIVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
ZUVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă.
suflecá (a ~) (su-fle-) vb., ind. prez. 3 súflecă
z─âv├ęlc─â (pop.) s. f., g.-d. art. z─âv├ęlcii; pl. z─âv├ęlci
suflecá vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. súflec, 3 sg. și pl. súflecă; conj. prez. 3 sg. și pl. súflece
z─âv├ęlc─â s. f., g.-d. art. z─âv├ęlcii; pl. z─âv├ęlci
SUFLECÁ vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mânecile cămășii.)
Z─éV├ëLC─é s. v. catrin╚Ť─â, fot─â.
A sufleca Ôëá a desufleca
suflec├í (-c, ├ít), vb. ÔÇô A ├«ndoi m├«necile sau poalele, a sumete. ÔÇô Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt., Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incert─â. Der. admis─â ├«n general din lat. *suffăĺll─şc─üre ÔÇ×a se plia ca foaleleÔÇŁ < făĺllis (Pu╚Öcariu, ZRPh., XXVII, 742; Pu╚Öcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic ╚Öi prezint─â dificult─â╚Ťi fonetice, cf. ├«nfulica. ÔÇô Der. din lat. suppl─şc─üre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivit─â semantic, cf. d┼şpl─şc─üre, dar prezint─â incovenientul provenien╚Ťei fl < pl. Var. suplica, citat─â de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar ar─âta c─â acest schimb este modern, ╚Öi datorat negre╚Öit unei analogii, la fel cum ultimele var. indic─â clar o contaminare cu zavelc─â ÔÇ×fot─âÔÇŁ, v. aici (Giuglea, LL, II, 54, deriv─â suvulca din lat. *subvolv─şc─üre). Supleca apare la Dosoftei ╚Öi Cantemir cu sensul de ÔÇ×a ├«njosi, a supuneÔÇŁ, care se potrive╚Öte cu ideea de ÔÇ×a suflecaÔÇŁ, cf. sumete ÔÇ×a suflecaÔÇŁ fa╚Ť─â de sp. someter. Dup─â Iordan, ZRPh., XVII, 717 (cf. REW 8432), din lat. suffulcß┐Ĺre.
zav├ęlc─â (-ci), s. f. ÔÇô ╚śor╚Ť popular. ÔÇô Var. z─âvelc─â, zevelc─â, zuvelc─â, suvelc─â. Origine incert─â. Din sl. zaviti ÔÇ×a ├«nf─â╚ÖuraÔÇŁ (Cihac, II, 470) sau din bg. zavirka (Tiktin; Rosetti, III, 46), zaverka (Candrea), zavievka (Scriban) este dificil fonetic. Dup─â Conev 84, din bg. zavijalka. ├Än Olt. ╚Öi Trans.
Z─éV├ëLC─é, z─âv├ęlci, s. f. (Olt., Trans.) ~. (din sl. zaviti sau bg. zavirka, zaverka sau bg. zavijalka)
A SUFLEC├ü s├║flec tranz. (marginile ├«mbr─âc─âmintei) A ├«ndoi ├«n sus (pentru protec╚Ťie sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. su-fle-] /<lat. suffolicare
A SE SUFLECÁ mă súflec intranz. (despre persoane) A-și sufleca marginile îmbrăcămintei. /<lat. suffolicare
Z─éV├ëLC─é ~ci f. Fiecare dintre cele dou─â fote dreptunghiulare (├«n dungi sau brodate), purtate la ╚Ťar─â, ├«n loc de fust─â. /cf. bulg. zavivka
suflec├á v. a ridica ├«ndoind: a-╚Öi sufleca m├ónecile. [╚śi sufulc├á: dintrÔÇÖun lat. *SUFFOLLICARE, a face asemenea unei foale].
zavelcă (zevelcă) f. fotă dublă (în Oltenia). [Tras din slav. ZAVITI, a înfășura].
zevelc─â f. V. zavelc─â.
s├║flec ╚Öi (Mold. sud) s├║plic, a -ec├í v. tr. (lat. s├║p-plico, -plic├íre, a pleca dedesupt. V. plec, plic). ├«ndoi marginea m├«nici─ş or─ş a pantalonilor sa┼ş poalele une─ş mantale or─ş ale une─ş rochi─ş ca s─â evit murd─ârirea: cu m├«nicile suflecate (GrN. 299). ÔÇô Part. ╚Öi suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) ╚Öi suvulcat. ╚śi zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelc─â, zavelc─â). V. sumet.
suf├║lc, V. suflec.
zav├ęlc─â, z─â- ╚Öi zu- f., pl. ─ş (bg. zavivka, ├«nv─âlitoare, d. zavivam, ├«nv─âlesc, ├«nv─âl─âtucesc; vsl. za-viti, a ├«nv─âl─âtuci). Vest. Prestelc─â, pestelc─â brodat─â, fota din ainte. V. v├«lnic.
z─âv├ęlc─â, V. zavelc─â.
zuv├ęlc v. tr. V. sufulc.
zuv├ęlc─â f. V. zavelc─â.
SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.)
zăvelcă s. v. CATRINȚĂ. FOTĂ.

Zuvelc─â dex online | sinonim

Zuvelc─â definitie

Intrare: z─âvelc─â
zuvelc─â substantiv feminin
zovelc─â substantiv feminin
zivelc─â substantiv feminin
zevelc─â substantiv feminin
zavelc─â substantiv feminin
z─âvelc─â substantiv feminin
Intrare: sufleca
suflica tranzitiv conjugarea I grupa I verb
sufulca tranzitiv conjugarea I grupa I verb
zuvelca verb grupa I conjugarea I tranzitiv
sufleca conjugarea I grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: su-fle-ca