ZULÚM, zulumuri, s. n. (Înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.

ZULÚM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) Nedreptate. – Din tc. zulüm.

ZULÚM, zulumuri, s. n. (Turcism) Nedreptate. – Tc. zulüm.

zulúm (înv.) s. n., pl. zulúmuri

zulúm s. n., pl. zulúmuri

ZULÚM s. v. inechitate, injustiție, nedreptate, neechitate, nejustiție, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

ZULÚM, zulumuri, s. n. (Turcism înv.) 2. Răscoală, răzvrătire, revoltă. (din tc. zülüm, prin interm. sb. zulum)

zulúm n., pl. urĭ (turc. zülüm [d. ar. zulm], nedreptate, tiranie, zalim și zalîm, tiranic; ngr. zulúmi, alb. sîrb. bg. zulum). L. V. Asuprire, tiranie, nedreptate: zulumu nu suferea (Beld. 4045).

zulum s. v. INECHITATE. INJUSTIȚIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NEJUSTIȚIE. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.