ZUGRÁV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. Să-mi spui cînd vrei să părăsești locuința, să trimit zugravi. DEMETRIUS, C. 56. 2. (Învechit) Pictor (în special de biserici). Palamon era cîntăreț, iar Gratie zugrav. GALACTION, O. I 212. Un zugrav venețian n-ar așterne pe pînză un chip mai dulce. DELAVRANCEA, O. II 101. La un zugrav foarte vestit, mergînd din întîmplare, Portretul meu îl comandai. ALEXANDRESCU, P. 170. – Accentuat și: (Mold.) zúgrav. – Variantă: (învechit) zográf (ȚICHINDEAL, F. 115) s. m.