ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură.

ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tură.

ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. Zornăituri de monede. Zornăituri de pinteni.

ZORNĂITÚRĂ, zornăituri, s. f. Zornăit. – Din zornăi + suf. -(i)tură.

zornăitúră (-nă-i-) s. f., g.-d. art. zornăitúrii; pl. zornăitúri

zornăitúră s. f., g.-d. art. zornătúrii; pl. zornăitúri

ZORNĂITÚRĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zuruială, zuruit, zuruitură. (~ de lanțuri.)

zornăitură f. zornăit prelung.

zornăitúră f., pl. ĭ. Zornăĭală, sunet zornăit.

ZORNĂITURĂ s. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zuruială, zurăit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)