zoo definitie

2 intrări

23 definiții pentru zoo

ZÓO s. n. Grădină zoologică. – Din fr. zoo.
ZÓO subst. Grădină zoologică. [Pr.: zo-o] – Din fr. zoo.
zóo s. n.
zoo s. n. invar.
zóo s. n. invar.
ZÓO s. v. grădină zoologică, parc zoologic.
ZO- v. zoo-.
-ZOAR Element secund de compunere savantă cu semnificația „animal”, „vietate”. [Pron. -zoar. / < fr. -zoaire, it. -zoa, cf. gr. zoon].
-ZOIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(relativ la) animale”, „animal”; „(relativ la) viață”. [Pron. -zo-ic. / < fr. -zoïque, it. -zoico, cf. gr. zoikos].
ZÓO s.f. (Fam.) Grădină zoologică. [Pron. zo-o. / cf. fr., it. zoo].
ZOO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) animal”, „animalier”. [Pron. zo-o-, var. zo-. / < fr., it. zoo-, cf. gr. zoon – ființă vie].
ZO- elem. v. zoo2-.
-ZOÁR elem. v. zoo2-.
-ZÓIC elem. v. zoo2-.
-ZOÍSM elem. v. zoo2-.
ZOO2-, ZO-, -ZOÁR, -ZÓIC, -ZOÍSM elem. „Animal”. (din fr. zo/o/-, -zoaire, -zoïque, -zoïsme, cf. gr. zoon).
ZÓO n. Grădină zoologică. /<fr. zoo
zoo s. v. GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ. PARC ZOOLOGIC.
zóo s., adj. inv. Grădină zoologică ◊ „Serviciile competente franceze au organizat un studiu pe scară națională privind modul de funcționare al grădinilor zoologice. Cu acest prilej s-a constatat că există și unități zoo care funcționează în mod clandestin.” R.l. 12 VII 75 p. 6. ◊ „Nucu merge la zoo.” (din fr. zoo; DEX, DN3)
ZO-, v. ZOO-.~alospor (v. alo-, v. -spor), s. m., spor ciliat mobil format în sporange; ~androspor (v. andro-, v. -spor), s. m., 1. Androspor mobil. 2. Anterozoid*; ~antrop (v. -antrop), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de zoantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., stare delirantă în care bolnavul se crede transformat într-un animal; ~onim (v. -onim), s. n., nume de animale; ~opsie (v. -opsie), s. f., viziune halucinantă de animale hidoase sau periculoase, caracteristică anumitor intoxicații.
-ZOAR „vietate, organism”. ◊ gr. zoarion „animal mic” > fr. -zoaire, L. sav. -zoarium > rom. -zoar.
-ZOIC „care trăiește, viu”. ◊ gr. zoikos „de viață, de animal” > fr. -zoique, it. -zoico, engl. -zoic > rom. -zoic.
ZOO- „animal, animalic, animalier”. ◊ gr. zoon „animal” > fr. zoo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. zoo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază biologia animală; ~biotic (v. -biotic), adj., 1. Aflat sub influența factorilor animali. 2. (Despre paraziți) Care crește pe animale; ~blast (v. -blast), s. n., celulă animală; ~cenocit (v. ceno-1, v. -cit), s. n., celulă plurinucleară, ciliată și cu mișcări libere, prezentă la alge; ~cenologie (v. ceno-1, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul zoocenozelor; ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., grupare naturală a tuturor animalelor care trăiesc într-un anumit mediu; ~cist (v. -cist), s. n., zoosporange rezultat din fragmentarea unui cenocist; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) adaptate pentru răspîndirea semințelor prin intermediul animalelor; ~corie (~chorie) (v. -corie2), s. f., diseminare a plantelor prin intermediul animalelor; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care se ocupă cu creșterea animalelor; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., aplicare a principiilor de economie rurală la creșterea animalelor; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu carne de animale; ~fagie (v. -fagie), s. f., faptul de a se hrăni cu carne de animale; ~fil (v. -fil1), adj., 1. Care manifestă dragoste exagerată pentru animale. 2. (Despre plante) Polenizat de diferite specii de animale; ~filie (v. -filie1), s. f., 1. Dragoste morbidă pentru animale. 2. Preferință a țînțarilor pentru sîngele animalelor; ~fite (v. -fit), s. n. pl., încrengătură cuprinzînd animalele inferioare a căror formă amintește pe aceea a plantelor; ~fitic (v. -fitic), adj., (despre simbioză) cu relații între plante și animale; ~fitologie (v. fito-, v. -logie1), s. f., studiul zoofitelor; ~fob (v. -fob), adj., 1. Atins de zoofobie. 2. (Despre plante) Care prezintă unele adaptări de apărare împotriva animalelor erbivore; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă excesivă de animale; ~for (v. -for), s. n., friză din ordinul ionic sau corintic, ornată cu figuri de animale; ~foric (v. -foric), adj., care servește ca suport unei figuri de animal; ~gam (v. -gam), adj., 1. Fertilizat prin intermediul animalelor. 2. Fecundat prin anterozoizi; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Fertilizare cu transportul polenului prin intermediul animalelor. 2. Fuzionare a doi gameți, de sex opus; ~gen (v. -gen1), adj., (despre roci) de origine animală; ~geneză (v. -geneză), s. f., explicație mitică a genezei omului din animale sacre; ~genie (v. -genie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul dezvoltării animalelor; ~geografie (v. geo-, v. grafie), s. f., disciplină care studiază repartiția speciilor animale pe suprafața terestră; ~glee (v. -glee), s. f., colonie de celule bacteriene cuprinse într-o masă mucilaginoasă; ~gonange (v. gon/o-, v. -ange), s. m., celulă reproducătoare care generează planogameții; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în pictura animalelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Descriere a diferitelor specii de animale. 2. Arta picturii animaliere; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., medicină veterinară; ~iatru (v. -iatru), s. m., medic veterinar; ~id (v. -id), adj., s. m. pl., 1. adj., (Despre minerale) Care are forma unei figuri de animal. 2. s. m. pl., Spori ciliați mobili, formați în sporange; ~latrie (v. -latrie), s. f., divinizare a animalelor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f., (persoană) care se închină la animale; ~lit (v. -lit1), s. m., parte petrificată dintr-un animal fosil; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în zoologie; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul animalelor; ~manie (v. -manie), s. f., afecțiune morbidă pentru animale; ~metrie (v. -metrie1), s. f., studiu al dimensiunilor animalelor; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument folosit pentru măsurători la animale; ~morf (v. -morf), adj., 1. Relativ la zoomorfie; sin. zoomorfic. 2. Care reprezintă în mod plastic animale; ~morfic (v. -morfic), adj., zoomorf* (1); ~morfie (v. -morfie), s. f., disciplină care studiază conformația animalelor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., tip de morfogeneză realizată sub influența agenților animali; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor după care se desfășoară viața animală; ~noză (v. -noză), s. f., infecție contagioasă la animale, transmisibilă omului; ~paleontologie (v. pale/o-, v. onto-, v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul animalelor fosile; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare patologică în timpul căreia bolnavul e convins că are animale în corp; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., știință despre bolile animalelor; ~plastie (v. -plastie), s. f., transplantare a unui țesut animal în organismul uman; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., psihologie animală; ~sferă (v. -sferă), s. f., zoospor prevăzut cu doi cili, specific algelor; ~sifonogamie (v. sifono-, v. -gamie), s. f., fecundație cu anterozoizii rezultați din divizarea celulei anteridiale; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezența spermatozoizilor în spermă; ~spor (v. -spor), s. m., spor prevăzut cu flageli sau cili vibratili, cu ajutorul cărora se mișcă; ~sporange (v. -spor/o-, v. -ange), s. m., sporange care produce zoospori; ~sporangiofor (v. -spor/o-, v. angio-, v. -for), s. m., suport al zoosporangelui; ~succivor (v. succi-, v. -vor), adj., (despre animale) care se hrănește cu sîngele supt de la alte specii; ~taxie (v. -taxie), s. f., clasificare a regnului animal; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., știință care studiază creșterea animalelor domestice; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical aplicat animalelor; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Știință care studiază structura corpului animalelor. 2. Disecție practicată pe animale; ~zigosferă (v. zigo-, v. -sferă), s. f., gamet mobil prevăzut cu cili sau flageli, la alge; ~zigospor (v. zigo-, v. -spor), s. m., zigospor mobil.

zoo dex

Intrare: zoo (pref.)
zoar
zoic
zoism
zoo pref. element de compunere prefix
zo 3 pref.
Intrare: zoo (parc)
zoo 1 s.n. (numai) singular substantiv neutru