Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru zolit

ZOL├Ź, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A sp─âla (prost) rufele. ÔÇô Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.
ZOL├Ź, zolesc, vb. IV. Tranz. A sp─âla (prost) rufele. ÔÇô Din ucr. zolyty. Cf. bg. zolja.
ZOL├Ź1, zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A sp─âla (rufe, lin─â). Apoi le freac─â sau le zole╚Öte ca s─â se spele, ╚Öi cum a zolit una, o cl─âte╚Öte. PAMFILE, I. C. 371. Zoii p├«n─â c─âtr─â sar─â toate c─âme╚Öile ce avea ├«n dou─â le╚Öii. ╚śEZ. I 59. Intranz. ├Äntr-o zi ├«i d─â un caier de lin─â neagr─â s─â-l spele p├«n─â l-o albi. ╚śi pe c├«nd zolea la fintin─â ╚Öi pl├«ngea biata nevast─â... iac─â vine un mo╚Öneag, c-o barb─â alb─â p├«n─â la br├«u. VLAHU╚Ü─é, O. A. 411.
ZOL├Ź2, zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul ┬źp├«inea┬╗) A fr─âm├«nta; a zolga. Ce g├«nde╚Öti, D-at├«ta p├«ine zole╚Öti? P─éSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, f─âc├«ndu-l s─â alerge).
ZOL├ŹT s. n. Faptul de a zoli1. Frecatul sau zolitul nu se face. peste degete, ci la r─âd─âcina m├«inii, c─âci c─âma╚Öa e groas─â. PAMFILE, I. C. 371.
ZOL├Ź1, zolesc, vb. IV. Tranz. A sp─âla rufele. ÔÇô Comp. bg. zolja, ucr. zolyty.
ZOL├Ź2, zolesc, vb. IV. 1. Tranz. A fr─âm├ónta (p├óinea). 2. Refl. A se trudi, a se osteni. ÔÇô Din zoal─â.
ZOL├ŹT s. n. Faptul de a zoli1.
zol├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zol├ęsc, imperf. 3 sg. zole├í; conj. prez. 3 s─â zole├ísc─â
zol├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zol├ęsc, imperf. 3 sg. zole├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. zole├ísc─â
ZOL├Ź vb. v. fr─âm├ónta, pl─âm─âdi, sp─âla.
ZOL├ŹT adj. v. b─âtut, f─âc─âluit, frecat, sleit, sp─âlat
ZOL├Ź2, zol├ęsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. (Cu complementul p├óinea) A fr─âm├ónta, a zolga. 2. A osteni, a obosi pe cineva [muncindu-l, f─âc├óndu-l s─â alerge] (din zoal─â) [def. ╚Öi DLRLC]
ZOL├Ź, zol├ęsc, vb. IV. Tranz. 2. (Rufe) A sp─âla cu le╚Öie. 3. (Rufe, vase) A sp─âla frec├ónd tare. (cf. ucr. zolyty, bulg. zolja)
A ZOL├Ź ~├ęsc tranz. 1) (rufe) A sp─âla cu le╚Öie. 2) (rufe, vase) A sp─âla frec├ónd tare. /cf. ucr. zolyty, bulg. zolja
zol├Č v. Mold. 1. a sp─âla rufele cu le╚Öie ╚Öi s─âpun; 2. fig. a mustra: lÔÇÖa zolit bine. [Rus. ZOLITI, a fierbe ├«n le╚Öie].
1) zol├ęsc v. tr. (rut. zoliti, bg. zol─şy, sp─âl cu le╚Öie, d. germ. soole, ap─â s─ârat─â, slatin─â. V. zoal─â, zoa─şe). Mold. Sp─âl cu le╚Öie rufele pentru ca, pe urm─â, s─â le limpezesc. Munt. Mold. Sp─âl rufele prost. V. zorc─â─ş.
2) zol├ęsc v. tr. (poate d. zolesc 1. V. zoal─â 2). Trans. Fr─âm├«nt. V. refl. M─â fr─âm├«nt, m─â zbuc─şum, m─â sfor╚Ťez: se zolea s─â-─ş aduc─â m├«ncare. (Agrb. ├Änt. 132).
zol├şt adj. (d. zolesc 1). Bz. M─âla─ş zolit, m─âla─ş amestecat cu ap─â (ironic despre o m─âm─âlig─â nu destul de f─şart─â).
zoli vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI. SPĂLA.
zolit adj. v. B─éTUT. F─éC─éLUIT. FRECAT. SLEIT. SP─éLAT.
zol├ş, zolesc, vb. tranz. ÔÇô (reg.) 1. A sp─âla rufe, dup─â ce au fost s─âpunite (cu le╚Öie): ÔÇ×O femeie harnic─â, cum sunt femeile pe la noi prin sat, a zolit c─âm─â╚Öi mar╚Ťi sara ╚Öi nu era bineÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 1999: 109; S─âp├ón╚Ťa). 2. A munci din greu. ÔÇô Din ucr. zolyty (Scriban; Candrea, cf. DER; DLRM, DEX).

Zolit dex online | sinonim

Zolit definitie

Intrare: zolit (adj.)
zolit 1 adj. adjectiv
Intrare: zoli (sp─âla)
zoli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zoli (frământa)
zoli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zolit (s.n.)
zolit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular