MOMÍ, momesc,
vb. IV.
Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦
Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din
bg. mamja, sb. mamiti. MOMÍ, momesc,
vb. IV.
Tranz. A amăgi cu vorbe; a ademeni; a înșela. ♦
Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din
bg. mamja, scr. mamiti. MOMÍ, momesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A amăgi (pe cineva) cu vorbe sau cu minciuni, a ademeni, a ispiti, a înșela. Atunci mai zăbovește prin sat – zise Gogu jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța d-tale? REBREANU, R. I 164. Moș Petrache... îl făcea să-și culce liniștit capul în claia de fin din pod, momindu-i inima cu vorbe bătrînești și bune. POPA, V. 89. Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. ♦ (Subiectul e un lucru ademenitor) A atrage. Ne momește farmecul necunoscutului, și încercăm, într-un noroc, o nouă scoborîre de pe Ceahlău. VLAHUȚĂ, O. A. II 158. ◊
Absol. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. ♦ A atrage cu momeală pești sau alte animale pentru a le prinde; a arunca ceva de mîncare unui animal pentru a-l domoli. [Cîinii] m-au simțit cale de o jumătate de ceas și-am pierdut o mulțime de vreme ca să-i momesc. SLAVICI, N. II 72.
2. (Cu privire la foame) A amăgi, a înșela. Ar fi bine... să culeagă cîteva pere spre a-și mai momi foamea. ISPIRESCU, L. 224. Ne mai momirăm foamea nițel. GORJAN, H. II 36. – Variantă:(regional)
smomí (SBIERA, P. 149, CREANGĂ, P. 170, ALECSANDRI, T. 1409)
vb. IV.
momí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. momésc,
imperf. 3
sg. momeá;
conj. prez. 3 să momeáscă
momí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 sg. și pl. momeáscă MOMÍ vb. 1. v. înșela. 2. v. seduce. momí (momésc, momít), vb. – A seduce, a atrage, a ademeni. –
Megl. mumes.
Sl. mamiti „a înșela” (Miklosich, Lexicon, 362; Cihac, II, 202; Tiktin; Berneker, II, 15; Conev 98),
cf. bg. mamjă,
cr. mamiti,
pol. momić.
Der. momeală,
s. f. (ademeneală, tentare; nadă); momelnic,
s. m. (
înv., prestidigitator); smomi,
vb. (a înșela, a seduce), cu s- expresiv (după Geheeb 39, cu -s
sl.,
cf. sl. izmamiti).
momì v.
1. a atrage prin momeli: cum momim și noi pe prunci PANN;
2. a înșela cu amăgiri: își momi foamea. [Slav. MOMITI].
momésc v. tr. (vsl. momiti, mamiti, sîrb. mámiti, rus. manít, a momi, a atrage. V.
momîĭe). Atrag pin înșelăcĭune: telaliĭ momesc slugile de la un stăpîn ca să le ducă la altu. A momi foamea, a o înșela mîncînd puțin ceva ce să nu te chinuĭască pînă ce veĭ avea mîncare destulă. – În est și
smomesc (sîrb. smámiti, rus. smanitĭ). V.
zămorăsc. MOMI vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe mincinoase.) 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)