ZLOÁTĂ s. f. Ploaie amestecată cu zăpadă, însoțită uneori și de vînt; lapoviță. Burnița însă, într-o dimineață, se prefăcu în zloată. SADOVEANU, O. VIII 155. înțepenise acolo prididit de zloată, c-un ciubuc de gheață la gură. VLAHUȚĂ, R. P. 53. Era o zloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știa vita cum să se-ntoarcă să poată răsufla. CARAGIALE, O. I 361. ♦ (Mold., rar) Grindină. Afară plouă de varsă, Da nu plouă cum să plouă, Ci plouă cu zloată-n două. ȘEZ. I 106.