ZLOÁTĂ, zloate, s. f. (Pop.) Ploaie amestecată cu zăpadă; lapoviță. – Din sl. slota.

ZLOÁTĂ, zloate, s. f. Ploaie amestecată cu zăpadă; lapoviță. – Din sl. slota.

ZLOÁTĂ s. f. Ploaie amestecată cu zăpadă, însoțită uneori și de vînt; lapoviță. Burnița însă, într-o dimineață, se prefăcu în zloată. SADOVEANU, O. VIII 155. înțepenise acolo prididit de zloată, c-un ciubuc de gheață la gură. VLAHUȚĂ, R. P. 53. Era o zloată nepomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vînt vrăjmaș, de nu mai știa vita cum să se-ntoarcă să poată răsufla. CARAGIALE, O. I 361. ♦ (Mold., rar) Grindină. Afară plouă de varsă, Da nu plouă cum să plouă, Ci plouă cu zloată-n două. ȘEZ. I 106.

ZLOÁTĂ, zloate, s. f. Ploaie amestecată cu zăpadă; lapoviță. – Slav (v. sl. slota).

zloátă (pop.) s. f., g.-d. art. zloátei; pl. zloáte

zloátă s. f., g.-d. art. zloátei; pl. zloáte

ZLOÁTĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, lapoviță, (Transilv.) șlepoiță.

sloátă (-te), s. f. – Fulguială, ploaie măruntă amestecată cu zăpadă. – Var. zloată. Mr. sloată. Sl. slota (Tiktin), cf. ngr. σλότα. – Der. slotos, adj. (umed).

ZLOÁTĂ ~e f. Ploaie cu ninsoare; lapoviță. [G.-D. zloatei] /<sl. slota

sloátă (oa dift.) f., pl. e (sîrb. slota, lapovită; rus. slotá, d. vsl. slota, iarnă). Mold. nord. Lapoviță saŭ chear ploaĭe. Munt. est. Zloată, pămînt umed argilos și văros.

zloátă, V. sloată.

ZLOATĂ s. (MET.) fleașcă, fleșcăială, fleșcăraie, lapoviță, (Transilv.) șlepoiță.