zighirí, zighirésc, vb. IV (reg.) a încurca, a zăpăci.

zighirésc v. tr. Est. Zăpăcesc, încurc, fac să se sfiĭască: vezĭ că se zighirește, că nu știe cum să ĭasă din încurcătură (Ghib. 423).