Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru zid

dzâd sn vz zid
ZID, ziduri, s. n. Element de construc╚Ťie vertical, cu grosime (relativ) mic─â ├«n raport cu celelalte dimensiuni, executat din c─âr─âmizi, din blocuri de piatr─â etc., a╚Öezate ordonat unele peste altele (╚Öi unite printr-un liant), sau din beton, destinat s─â limiteze, s─â separe sau s─â izoleze un spa╚Ťiu ori s─â sus╚Ťin─â alte elemente de construc╚Ťie, alc─âtuind un perete, o ├«ngr─âdire, o fortifica╚Ťie etc. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntre (cele patru) ziduri = ├«n interiorul unei cl─âdiri. ÔŚŐ Expr. A face zid ├«mprejurul cuiva = a ├«nconjura pe cineva din toate p─âr╚Ťile pentru a-l ap─âra; a se solidariza cu cineva, a se uni ├«n jurul cuiva ├«n sus╚Ťinerea unei cauze. ÔŚŐ Zid sonic = barier─â imaginar─â referitoare la dep─â╚Öirea vitezei sunetului. ÔÇô Din sl. zid┼ş.
ZID, ziduri, s. n. Element de construc╚Ťie vertical sau pu╚Ťin ├«nclinat, cu grosime (relativ) mic─â ├«n raport cu celelalte dimensiuni, executat din c─âr─âmizi, din blocuri de piatr─â etc., a╚Öezate ordonat unele peste altele (╚Öi legate printr-un liant), sau din beton, destinat s─â limiteze, s─â separe sau s─â izoleze un spa╚Ťiu ori s─â sus╚Ťin─â alte elemente de construc╚Ťie, alc─âtuind un perete, o ├«ngr─âdire, o fortifica╚Ťie etc. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntre (cele patru) ziduri = ├«n interiorul unei cl─âdiri. ÔŚŐ Expr. A face zid ├«mprejurul cuiva = a ├«nconjura pe cineva din toate p─âr╚Ťile pentru a-l ap─âra; a se solidariza cu cineva, a se uni ├«n jurul cuiva ├«n sus╚Ťinerea unei cauze. ÔŚŐ Zid sonic = barier─â imaginar─â referitoare la dep─â╚Öirea vitezei sunetului. ÔÇô Din sl. zid┼ş.
ZID, ziduri, s. n. Element de construc╚Ťie vertical sau pu╚Ťin ├«nclinat, alc─âtuind un perete, o ├«ngr─âdire, o fortifica╚Ťie etc. executat din c─âr─âmizi, din blocuri de piatr─â a╚Öezate ordonat unele peste altele (╚Öi legate printr-un liant) sau din beton ╚Öi destinat s─â limiteze, s─â separe sau s─â izoleze un spa╚Ťiu ori s─â sus╚Ťin─â alte elemente de construc╚Ťie. Din conac nu mai erau ├«n picioare dec├«t zidurile ├«nnegrite de fum. CAMIL PETRESCU, O. I 64. P─ârea acum o cetate de piatr─â ├«ncununat─â cu turnuri scurte ╚Öi ├«nt─ârit─â ├«ntr-o parte cu un zid puternic. GALACTION, O. I 346. Se duse bini╚Öor, se strecur─â pe l├«ng─â zid. ISPIRESCU, L. 30. Pe-a degetelor v├«rfuri, ├«n ietacul t─âinuit Intr─â-unde zidul negru ├«ntr-un arc a-ncremenit. EMINESCU, O. I 76. ÔŚŐ Zid chinezesc v. chinezesc. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntre ziduri = ├«n interiorul, ├«n incinta unei cl─âdiri sau (├«nvechit) a unei cet─â╚Ťi. S─â ne g├«ndim c─â nu ne bucur─âm numai noi aici ╚Öi c─â ├«ntre toate zidurile de fabrici din ╚Ťar─â e aceea╚Öi bucurie. DEMETRIUS, C. 70. ÔŚŐ Expr. (Despre o mul╚Ťime) A face zid ├«mprejurul cuiva = a ├«nconjura pe cineva din toate p─âr╚Ťile pentru a-l ap─âra; fig. a se solidariza cu cineva, a se grupa, a se uni ├«n jurul cuiva. A pune pe cineva la zid v. pune (2). (Mold.) A tr─âi c├«t zidul Goliei = a tr─âi mult. Am s─â te las s─â tr─âie╚Öti c├«t zidul Goliei ╚Öi cetatea Neam╚Ťului. CREANG─é, P. 324. ÔŚŐ Fig. (Suger├«nd ideea de barier─â, obstacol, fortifica╚Ťie) N-avem o╚Öti, dar─â iubirea de mo╚Öie e un zid Care nu se-nfioreaz─â de-a ta spaim─â, Baiazid! EMINESCU, O. I 147. Neculcea u╚Öa proptea, Zid cu spatele f─âcea, Pe to╚Ťi turcii-i ├«nchidea. TEODORESCU, P. P. 548. Din Suceava c├«nd el sare, Pune pieptul la hotare Ca un zid de ap─ârare. ALECSANDRI, P. P. 173. (Suger├«nd ideea de desime, de coeziune a elementelor constitutive) Zidul de ╚Ť─ârani ├«l privi ├«n t─âcere. Apoi crescu in ei un morm─âit de nemul╚Ťumire. DUMITRIU, N. 10. Zidul militar nici nu clipea, parc-ar fi fost de o╚Ťel. ├«n schimb, din mul╚Ťimea r─âzvr─âtit─â, pornir─â brusc alte strig─âte. REBREANU, R. II 253. ├Ändat─â ce ajunser─âm aici, un regiment de solda╚Ťi turci, ce f─âceau dou─â ziduri ├«n cele dou─â p─âr╚Ťi ale locului unde se afla tab─âra, ne prezint─â armele. BOLINTINEANU, O. 262. (Suger├«nd ideea de ├«n─âl╚Ťime, de masivitate) Zidul de ├«ntuneric albastru se apropia cu repeziciune. DUMITRIU, P. F. 15. Se vedea zidul de ap─â cum se dep─ârteaz─â, fulger├«nd ╚Öi bubuind. id. ib. 16. ├Änainte se ridica zidul verde al p─âdurii. SADOVEANU, O. I 309.
ZID, ziduri, s. n. Element de construc╚Ťie executat din c─âr─âmizi, din blocuri de piatr─â, a╚Öezate ordonat unele peste altele (╚Öi legate printr-un liant) sau din beton, destinat s─â limiteze, s─â separe sau s─â izoleze un spa╚Ťiu ori s─â sus╚Ťin─â alte elemente de construc╚Ťie, alc─âtuind un perete, o ├«ngr─âdire, o fortifica╚Ťie etc. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntre ziduri = ├«n interiorul unei cl─âdiri. ÔŚŐ Expr. A face zid ├«mprejurul cuiva = a ├«nconjura pe cineva din toate p─âr╚Ťile, pentru a-l ap─âra; fig. a se solidariza cu cineva, a se uni ├«n jurul cuiva. ÔÇô Slav (v. sl. zid┼ş).
!m├│lia-z├şdurilor (crustaceu) (-li-a-) s. f. art., g.-d. art. m├│liei-z├şdurilor (-li-ei-)
!verde├í╚Ťa-z├şdurilor (plant─â) s. f. art., g.-d. art. verde╚Ťii-z├şdurilor
zid s. n., pl. z├şduri
m├│lia-z├şdurilor s. f. (sil. -li-a)
verde├í╚Ťa-z├şdurilor (bot.) s. f.
zid s. n., pl. z├şduri
ZID s. (CONSTR.) 1. (livr.) mur. (~ de cetate.) 2. perete. (~ al unei camere.)
zid (-duri), s. n. ÔÇô 1. Element de construc╚Ťie vertical, fortifica╚Ťie, ├«ngr─âditur─â. ÔÇô 2. Perete. ÔÇô Megl. zid. Sl. zid┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 472; Conev 79), cf. bg., sb., cr., slov. zid. ÔÇô Der. zidar, s. m. (muncitor care execut─â zid─ârie), din sl. zidar─ş, cf. sb., slov. zidar; zid─ârie, s. f. (meseria zidarului; construc╚Ťie de zid); zid─ârit, s. n. (zid─ârie); zidi, vb. (a ridica un zid; a construi, a lucra, a edifica, a fabrica, a ├«n─âl╚Ťa; a f─âuri, a crea); din sl. zidati; ziditor, s. m. (├«ntemeietor, constructor); ziditur─â, s. f. (cl─âdire; crea╚Ťie).
ZID ~uri n. Element de construc╚Ťie (din piatr─â, beton etc.) care ├«mprejmuie╚Öte sau separ─â un spa╚Ťiu, un teren sau o ├«nc─âpere. * ~ chinezesc a) zid uria╚Ö construit ├«n vechime la grani╚Ťele de nord ale Chinei; b) barier─â riguroas─â. A face ~ ├«n jurul cuiva a) a ├«nconjura pe cineva pentru a-l ap─âra; b) a fi solidar cu cineva. /<sl. zidu
zid n. 1. lucrare de zid─ârie alc─âtuind o cas─â sau servind de ├«ngr─âdire: zidul cur╚Ťii; 2. fortifica╚Ťiunea unui ora╚Ö: zidurile cet─â╚Ťii; 3. de-a zidul, joc de copii cari formeaz─â un lan╚Ť: cei dela margine pornesc ╚Öi trec sub bra╚Ťele fiec─ârui juc─âtor. [Slav. ZID┼Č].
zid n., pl. ur─ş (vsl. zid┼ş). Lucrare f─âcut─â din c─âr─âmiz─ş or─ş petre lipite cu var sa┼ş cu ciment p. a forma un p─ârete, un gard ╚Ö. a. Fig. Om sa┼ş ceat─â care opune o mare for╚Ť─â fizic─â sa┼ş moral─â: solda╚Ťi─ş formar─â zid ├«n prejuru ╚Öefulu─ş lor. Zidurile cet─â╚Ťi─ş, fortifica╚Ťiunile ├«ngr─âditoare ale cet─â╚Ťi─ş.
ZID s. (CONSTR.) 1. (livr.) mur. (~ de cetate.) 2. perete. (~ al unei camere.)
INTRA MUROS (lat.) ├«n─âuntrul zidurilor (cet─â╚Ťii) ÔÇô A te afla intra muros, a tr─âi ├«n cadrul unei colectivit─â╚Ťi.
pus la zid expr. 1. condamnat la moarte prin ├«mpu╚Öcare. 2. care este ╚Ťinta criticilor formulate de un grup de persoane.

Zid dex online | sinonim

Zid definitie

Intrare: zid
zid substantiv neutru
dzâd
Intrare: molia-zidurilor
molia-zidurilor substantiv feminin articulat (numai) singular
  • silabisire: -li-a-
Intrare: verdea╚Ťa-zidurilor
verdea╚Ťa-zidurilor substantiv feminin articulat (numai) singular