ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care creatorul popular exprimă o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. – Zice + suf. -ătoare.

ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. – Zice + suf. -ătoare.

ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă prin care poporul exprimă o constatare de ordin general. V. maximă. Amesteca în vorbirea lui zicători din vechime. SADOVEANU, N. P. 270. Iată ce glăsuiește o zicătoare: decît să iasă omului nume rău, mai bine ochii din cap. ISPIRESCU, L. 273. Pesemne gîndești că eu nu știu zicătoarea moldovenească. NEGRUZZI, S. I 141. 2. (Regional, rar) Bucată muzicală, p. ext. instrument muzical. Într-un timp de noapte iată au sosit o mulțime de draci... cu zicători feli de feli, și au început împrejurul lui a zice și a citita. SBIERA, P. 152.

ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă prin care poporul exprimă o constatare de ordin general. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. – Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -(ă)toare.

zicătoáre s. f., g.-d. art. zicătórii; pl. zicătóri

zicătoáre s. f., g.-d. art. zicătórii; pl. zicătóri

ZICĂTOÁRE s. proverb, zicală, vorbă bătrânească, (rar) parimie. (Colecție de ~ori.)

ZICĂTOÁRE ~óri f. Expresie concisă, deseori figurată, care conține o povață sau un gând înțelept; zicală; zicere. / a zice + suf. ~ătoare

zicătoare f. 1. sentență devenită proverb; 2. glumă picantă.

zicătoáre f., pl. orĭ. Vorbă, cugetare saŭ expresiune celebră precum: facă-se dreptate chear dacă ar perĭ lumea!

ZICĂTOARE s. proverb, zicală, vorbă bătrînească, (rar) parimie, (pop.) spunere, zicătură, zicere, zisă, (înv. și reg.) poveste, (Ban.) cimilitură, (înv.) pildă. (Colecție de ~i.)