Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru zic─âtoare

ZIC─éTO├üRE, zic─âtori, s. f. 1. Fraz─â scurt─â, uneori rimat─â, asem─ân─âtoare maximei, prin care creatorul popular exprim─â o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o norm─â de conduit─â etc.; zic─âtur─â, zical─â, proverb. 2. (Reg.) Bucat─â muzical─â; p. ext. instrument muzical. ÔÇô Zice + suf. -─âtoare.
ZIC─éTO├üRE, zic─âtori, s. f. 1. Fraz─â scurt─â, uneori rimat─â, asem─ân─âtoare maximei, prin care poporul exprim─â ├«n mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o norm─â de conduit─â etc.; zic─âtur─â, zical─â, proverb. 2. (Reg.) Bucat─â muzical─â; p. ext. instrument muzical. ÔÇô Zice + suf. -─âtoare.
ZIC─éTO├üRE, zic─âtori, s. f. 1. Fraz─â scurt─â prin care poporul exprim─â o constatare de ordin general. V. maxim─â. Amesteca ├«n vorbirea lui zic─âtori din vechime. SADOVEANU, N. P. 270. Iat─â ce gl─âsuie╚Öte o zic─âtoare: dec├«t s─â ias─â omului nume r─âu, mai bine ochii din cap. ISPIRESCU, L. 273. Pesemne g├«nde╚Öti c─â eu nu ╚Ötiu zic─âtoarea moldoveneasc─â. NEGRUZZI, S. I 141. 2. (Regional, rar) Bucat─â muzical─â, p. ext. instrument muzical. ├Äntr-un timp de noapte iat─â au sosit o mul╚Ťime de draci... cu zic─âtori feli de feli, ╚Öi au ├«nceput ├«mprejurul lui a zice ╚Öi a citita. SBIERA, P. 152.
ZIC─éTO├üRE, zic─âtori, s. f. 1. Fraz─â scurt─â prin care poporul exprim─â o constatare de ordin general. 2. (Reg.) Bucat─â muzical─â; p. ext. instrument muzical. ÔÇô Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -(─â)toare.
zicătoáre s. f., g.-d. art. zicătórii; pl. zicătóri
zicătoáre s. f., g.-d. art. zicătórii; pl. zicătóri
ZIC─éTO├üRE s. proverb, zical─â, vorb─â b─âtr├óneasc─â, (rar) parimie. (Colec╚Ťie de ~ori.)
ZIC─éTO├üRE ~├│ri f. Expresie concis─â, deseori figurat─â, care con╚Ťine o pova╚Ť─â sau un g├ónd ├«n╚Ťelept; zical─â; zicere. / a zice + suf. ~─âtoare
zic─âtoare f. 1. senten╚Ť─â devenit─â proverb; 2. glum─â picant─â.
zic─âto├íre f., pl. or─ş. Vorb─â, cugetare sa┼ş expresiune celebr─â precum: fac─â-se dreptate chear dac─â ar per─ş lumea!
ZIC─éTOARE s. proverb, zical─â, vorb─â b─âtr├«neasc─â, (rar) parimie, (pop.) spunere, zic─âtur─â, zicere, zis─â, (├«nv. ╚Öi reg.) poveste, (Ban.) cimilitur─â, (├«nv.) pild─â. (Colec╚Ťie de ~i.)

Zic─âtoare dex online | sinonim

Zic─âtoare definitie

Intrare: zic─âtoare
zic─âtoare substantiv feminin