ZGÎRIETÚRĂ, zgîrieturi, s. f. Tăietură sau urmă superficială făcută pe suprafața unui obiect de un. corp ascuțit mai dur; rană ușoară sau urmă liniară lăs ată pe piele de unghii, de gheare sau de un obiect ascuțit. Pe frunte avea o zgîrietură lungă. DUMITRIU, N. 40. Era roșu tot de zgîrieturi și de înțepături. GALACTION, O. I 300. ♦ Fig. (Rar) Arătură superficială. La întorsul unei arături «Te poți mulțămi numai cu o zgîrietură»... lucru ce nu se poate ierta la aratul obișnuit. PAMFILE, A. R. 55. – Variantă: zgărietúră (ȘEZ. I 82) s. f.