ZGÎLȚÎÍT s. n. Faptul de a zgîlțîi; scuturătură, tremurare, zguduire., În zgîlțîitul frigurilor, ai tras cu urechea, cînd mama spunea tatălui tău că și pe alte străzi au mai murit copii. PAS, Z. 1216. Tremura într-un zgîlțîit, care n-o lăsa nici să vorbească și bîiguia ceva neînțeles. POPA, V. 316.